Din tara lui Papura-Voda...

De ce acest titlu? Pentru ca am ajuns pur si simplu ca in timpul lui Stefanita Voda, domn al Moldovei care, din cauza foametei si a faptului ca oamenii mancau paine din papura macinata, a fost poreclit Papura-Voda! Bineinteles ca nu putem face o comparatie clara intre ziua de azi si o zi din Evul Mediu dar totusi am ajuns ca in "Tara lui Papura-Voda" cliseu din ce in ce mai auzit peste tot. Pot spune ca probabil asa or sa zica si succesorii nostrii despre tara in care traim azi (inca nu mi-a venit in minte cum sa se numeasca) poate ce nu poate fi definita.

De ce sunt atat de revoltat pentru tara in care traim? Imediat o sa intelegeti. Pentru ca am ajuns vorba marelui maestru Octavian Paler sa tinem economia cu bani castigati din spalatul closetelor in tari straine. Si nu e o vorba mare in sensul de exagerata...

Aseara intorcandu-ma dintr-o vizita ma intalnesc cu o batranica pe care o cunosc de cand ma stiu. O batranica la vreo 75 de ani care plangea. De ce plangea cu amar si multa indignare in suflet? Pentru ca nepotii care stau cu dumneaei in casa se pregateau sa plece in strainatate la munca dupa concediul petrecut muncind la ridicarea casei aici in tara. Se plimba pur si simplu pe drumul de langa casa spunand "Nu stiu mama unde sa ma duc atunci cand ii vad ca pleaca din nou!"

Nu va ganditi ca pleaca de drag... Lasa in urma o batranica si doi copii ai lor care s-au maturizat prematur datorita faptului ca a trebuit sa se descurce singuri in majoritatea timpului. Si exemplele curg sir intr-o tara unde nu putem nici macar trai de pe o zi pe alta din cauza mediocritatii clasei politice.... si nu numai a clasei politice.

In speranta ca nu v-am deprimat foarte mult va urez o seara buna! (daca va simtiti deprimat(a) mergeti la unul din concertele organizate "pe bani publici"- sa speram ca nu va va deprima mai rau decat atat)

Sa inchei intr-o nota optimista - sunt sigur ca si maine va rasari si apune soarele tot din si in locul unde a rasarit sau apus astazi.

Cu multa stima,

Remus - Costin Simion

Interviu cu Dumnezeu

Cum nu imi vin idei sau imi vin prea multe si nu pot sa le selectez va las in compania maestrului Octavian Paler...Interviu cu Dumnezeu:
- Ai vrea să-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu.
- Dacă ai timp... i-am răspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea... Ce întrebări ai vrea să-mi pui ?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni ?
Dumnezeu mi-a răspuns:
- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească..., iar apoi tânjesc să fie copii;
că îşi pierd sănătatea pentru a face bani..., iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea.
- Faptul că se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul;
că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.
Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp.
Apoi am întrebat:
- Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi ?
- Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc...,şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece ;
- Să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin ;
- Să înveţe că există oameni care îi iubesc dar, pur şi simplu încă nu ştiu să-si exprime sentimentele ;
- Să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru si că pot să-l vadă în mod diferit ;
- Să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalti şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.
- Mulţumesc pentru timpul acordat..., am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:
- Doar faptul că sunt aici, întotdeauna.
Cu multa stima,
Remus Costin Simion