sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Despre viata intr-o conceptie proprie

Datorita trecerii ireversibile a timpului, viata oamenilor devine o importanta coordonata in preocuparea oamenilor de stiinta si nu numai. Este normal sa fie asa deoarece traim intr-un secol al vitezei iar viata noastra trece de parca nici nu ar fi fost vreodata.
Important este sa nu trecem prin viata ca gasca prin apa si sa lasam ceea ce putem sa lasam in urma noastra. Poate ca nu trebuie sa lasam ceva material in urma noastra dar spiritual trebuie sa ne dam toata silinta pentru a face ceea ce e drept si bine pentru toata lumea si sa lasam o urma din ceea ce am fost peste timpuri.
Dar oare ce este viata? Cred ca v-ati intrebat de multe ori dar cu siguranta nu ati aflat un raspuns concret la aceasta intrebare si nicidecum sa nu va inchipuiti ca voi raspunde eu la aceasta intrebare ci voi incerca un raspuns cat se poate de simplist dar la obiect. Viata, in conceptia mea, este trecerea noastra prin aceasta lume de la nastere si pana la moarte. Acum sigur veti spune ca e cel mai simplu raspuns posibil. Asa si este dar pe cat de simplu pe atat de complicat poate deveni. Tocmai aceasta trecere prin lume de la nastere catre moarte ne supune unor incercari de neimaginat si unor cazuri si ipoteze de neinteles.
De aceea trebuie sa fim foarte bine pregatiti pentru ceea ce va urma, fiecare clipa din momentul nasterii noastre este un nou pas facut catre moarte. Dar sa lasam moartea de o parte deoarece unii dintre noi sunt destul de tineri incat sa nu se gandeasca la moarte si bine fac si sa revenim la viata noastra cea de toate zilele. Se mai spune ca viata e o lupta. Intr-o lupta stim bine ca trebuie sa fie doi oponenti. Oare cu cine ne luptam noi in aceasta viata? Unii pot spune ca ne luptam cu noi insine, altii pot spune ca ne luptam cu destinul.
Care este oponentul dace ne luptam cu noi insine, care este oponentul intr-o lupta cu propriul nostru destin? Oponentul in viata noastra de zi cu zi nu este decat propria noastra viziune si propriile noastre fapte pe care le savarsim de-a lungul anilor. Asadar san u ajungem sa traim clipa cand ne vom lupta in prezent si viitor cu faptele savarsite de noi in trecut.
Multi tindem catre “o viata mai buna”. Oare cum san e calauzim in viata pentru a duce un trai mai bun? Aceasta este intrebarea de temelie la care multi stiu sa raspunda dar putin o pun in practica. Noi, romani in general, ne calauzim in viata vorba <<>>, desi numai cantec nu este, “Cu ce m-am ales in viata?”, unde raspunsul intr-una din strofe este “Ce-am baut si ce-am mancat si cu ce am strans in brate!”. NU, nu acesta este raspunsul. Raspunsul la aceasta intrebare este ca ne alegem in viata cu ceea ce ramane in urma noastra, ceea ce lasam pentu posteritate.
Niciodata in viata nu trebuie san e multumim cu putin. Sin u ma refer la partea materiala ci la cea spirituala. Trebuie, cu tot dinadinsul sa ajungem sa ni se pronunte numele, de catre o anumita persoana, cu mandrie. Daca reusim acest lucru “viata” noastra nu a fost de prisos.
Inchei acest scurt articol, deoarece nu vreau sa va plictisesc cu aceste conceptii ale mele poate gresite, astfel: “Daca nu reusesti sa fii cel mai bun incearca macar sa fii printre cei buni si daca nici asta nu-ti reuseste fii cel mai bun dintre cei rai!”
Cu multa stima,
Remus-Costin Simion