Buna dimineata!
Mi-e greu sa prezint un eveniment de insemnatatea celui ce s-a intamplat acum 152 de ani, dar incerc sa redau cat mai aproape de realitate evenimentele acelor vremuri.
Contextul in care s-a petrecut acest eveniment este cu totul deosebit. Stim situatia politica a acelor vremuri, situatia Principatelor Romane nu era deloc roz.
Chiar si in aceste conditii am reusit ca la Conventia de la Paris din august 1858, dupa adunarile ad-hoc din septembrie-decembrie 1857, sa avem cateva drepturi. Se constituiau Principatele Unite ale Moldovei si Tarii Romanesti sub suzeranitate otomana si garantia colectiva a Marilor Puteri. Problema arzatoare pentru Principate a fost aceea ca puterea executiva respectiv legislativa trebuia sa fie separat pentru fiecare dintre Principate, numai puterea judecatoreasca fiind comuna (Inalta Curte de Justitie si Casatie de la Focsani).
In aceste conditii, in Moldova la 5 ianuarie 1859, Adunarea dominata de membrii Partidei Nationale a ales ca domn pe Al. I. Cuza.
Surprinzator in data de 24 ianuarie 1859, Adunarea din Tara Romaneasca, adunare dominata de conservatori il aleg ca domn in Tara Romaneasca pe domnul Moldovei.
Astfel la 24 ianuarie 1859 se realizeaza Unirea Principatelor de facto. Urma sa fie recunoascuta aceasta unire si de drept.
In aceasta zi de 24 ianuarie 1859 am pus Marile Puteri in fata unui fapt implinit, urmeaza lungul drum al recunoasterii acestui fapt si transformarea lui intr-un ideal de veacuri - Unirea Principatelor.
Sunt multe de spus pe marginea acestui eveniment marcant in istoria noastra, dar astazi doar am prezentat evenimentul asa cum s-a petrecut.
In speranta redesteptarii spiritului nostru de români adevarati (parerea mea fiind ca nu mai avem acelasi spirit pe care il aveau români in acele vremuri) cer sa gandim putin mai mult decat o singura data in a spune si a face ceva.
La multi ani, Române, La multi ani!!!
Cu deosebit respect,
Remus-Costin Simion
