Scrisoare catre Mos Craciun...

Toate scrisorile incep cu formula "Draga'. Iata ca eu nu o sa folosesc acest cliseu pentru ca stim deja ca Mos Craciun a fost dintotdeauna "un dragut' cu toata lumea. Scrisoarea mea catre Mos Craciun incepe astfel: Bine te-am regasit, Mosule!,

De ce incep astfel? Pentru ca in aceste momente de iarna naprasnica asternuta peste intinsele tinuturi ale copilariei mele, si nu numai, incep sa cred din nou in Mos Craciun, si mai ales in puterea divina care este acolo sus undeva pentru toata lumea.

Iata si scrisoarea mea:

Bine te-am regasit, Mosule!

Incep aceste randuri prin a-ti multumi anticipat pentru darurile pe care o sa mi le aduci in viitor si pentru a-ti multumi ca in acest an nu m-ai uitat si mi-ai adus tot ce am cerut de la tine cu multi ani in urma. Imi esti nespus de drag si chiar cred ca undeva Acolo Sus tu existi pentru noi toti. Imi place sa ma gandesc acum cu nostalgie la anii cand credeam in existenta ta, pentru cele ce imi aduceai si credeam ca esti o fiinta vie. Acum ca sunt un boboc mai mare imi dau seama ca nu esti o fiinta vie, nu esti un muritor de rand. De altfel nici nu ai putea indeplini atatea dorinte daca nu ai fi tu insuti o putere divina.

De mult timp vroiam sa iau legatura cu tine, dar iata ca nu am facut-o din mai multe puncte de vedere. Stii foarte bine ca de cativa ani nu am primit mare lucru de Craciun, cred ca ai fost ocupat cu alte persoane care aveau nevoie de ajutorul tau mult mai mult decat il aveam eu la momentul respectiv, sau dorinta mea nu a ajuns la tine datorita imposibilitatii mele de a cere cu credinta ceea ce mi-am dorit dintotdeauna.

Pentru ca sa imi indeplinesti dorintele din acest an si pentru ca mi-ai indeplinit dorintele avute in acest ceas de bucurie, iti scriu Mosule o poezie:

Mos Craciun cu bucurii,

Ce-aduci multe la copii,

La copii si la fetite,

La baieti si la domnite,

Noi pe tine te rugam,

Renii tai ii imploram,

Sa ne-aduci noua de toate,

Printre care sanatate,

Daca poti chiar si dreptate.

Si pe Domnul de-ntalnesti

Spune-I ca ne mai iubesti

Si noua tu ne aduci

Dupa-a noastre multe rugi

Dragoste si implinire,

Intre oameni multumire.

Mosule te asteptam,

Si pe tine te rugam

Sa indrepti aceasta lume

Care nu stie cutume

Si sa faci din noi sa iasa,

Ca o pasare maiastra

Bucurii si fericire,

Impliniri si chiar IUBIRE!

Multumim Mosule ca existi si te asteptam cu drag sa vii sa ne faci numai bucurii.

Cu multa stima,

Remus-Costin Simion

Puterea de a influenţa viaţa celorlalţi...

În primul rând vă spun bine aţi revenit pe acest blog în care am decis să-mi expun gândurile de zi cu zi!
Poate vă întrebaţi de ce am ales acest subiect... Ei bine nu o să fiu prea exact în raspunsul meu ci poate veţi afla pe parcursul expunerilor mele viitoare.
Părerea mea este că, deşi se spune că pe oameni nu putem să-i schimbăm, avem totuşi puterea de a influenţa intr-un fel pozitiv sau negativ viaţa altora. Acum să argumentez ceea ce am afirmat. În fiecare zi ne izbim de caractere şi caractere, ele nu difera decât prin prisma prin care noi privim aceste caractere. Bineînţeles că spuneţi că este o aberaţie asta, că aceste caractere de care vorbesc diferă şi de la o persoana la alta, de la mediu la mediu si exemplele ar putea curge lanţ. Sunt de acord cu asta dar in principal caracterul unui om îl da faptul cum este vazut de ceilalţi, prin faptele sale, prin gesturile sale, prin felul de a fi.
Astăzi am învăţat că, oamenii în general au o mare putere de a influenţa viaţa celorlalţi, prin modul de a coexista al nostru, al oamenilor. Mulţi se simt în largul lor studiind foarte mult, mulţi se simt în largul lor, distrându-se în discotecă sau mai nou în cluburi de toate felurile. Sunt de asemenea mulţi care se simt în largul lor discutând cu o persoană şi prin acea persoană devenind ceea ce nu se aşteptau a fi vreodata. De aici şi idee de influenţă asupra celor din jur.
Să luăm câteva exemple clare: viaţa unui om este influenţată mai întâi de familie (să zicem cei şapte ani de acasa), apoi de profesorul de matematică, istorie, etc în şcoală, de cercul de prieteni în care îşi desfaşoară activităţile alese în mod liber, mai târziu de colectivul în care işi desfăşoara activitatea de serviciu şi nu în ultimul rând de persoana pe care o are alături zi de zi.
Genetic omul se naşte cu anumite calităţi sau defecte pe care de-a lungul vieţii şi le dezvoltă în bine sau în rău. Avem o putere extraordinară de a ne modela viaţa noastră şi de a influenţa viaţa altora. Haideţi sa o facem în mod pozitiv şi într-un mod constructiv. Haideţi să credem că putem evolua împreună, să stingem acest curent de involuţie involuntară a omului in particular şi a omenirii în general. Gândiţi măcar pentru un moment că putem schimba ceva, gândiţi pentru un moment că putem pluti pe apă deşi nu o facem, găndiţi pentru un moment că putem zbura spre noi ţinte deşi nu o facem decât cu ajutorul unor maşinării tot de noi inventate, gândiţi că aţi reuşit astăzi ceea ce nu aţi reuşit vreodată, aţi reuşit să scoateţi la lumină o minte întunecată, aţi reuşit sa gândiţi pentru o zi altfel decât aţi gadit pâna acum.
În speranţa ca nu v-am plictisit sau influenţat in vreun fel, altul decât pozitiv, nu pot să spun decât să nu uitaţi de unde aţi plecat, drumul pe care mergeţi acum şi locul în care doriţi sa ajungeţi.
Cu multa stima,
Remus-Costin Simion

Parohia Valea Danului - Arges: Cateheză la Biserica Valea Danului

www.remoosyka.blogspot.com

Paradoxul zilelor noastre!

Buna seara.

Lipsa de inspiratie ma loveste din nou si incerc sa va retin atentia prin cateva cugetari ale zilei de azi. Paradoxul zilelor noastre este acela de a trai intr-un Univers fara margini si a fi destul de limitati. De ce spun asta? Fiecare om se intreaba care este rostul lui pe acest Pamant...? Eu ma intreb care este rolul Pamantului in viata omului, mai exact rolul Universului in a modela viata oamenilor.

Eu unul nu cred in puterea omului, cat de avansata ar fi stiinta, in a stapanii, nu Universul, ci nici macar Pamantul...Omul este o fiinta care in orice moment poate sa devina nefiinta. Tocmai acesta este paradoxul ... cat suntem de inteligenti ca fiinte atat de firavi suntem in fata naturii si a Celui de Sus. Omul poate muri prin simpla intepatura a unei viespi, omul poate muri printr-o simpla intamplare nefasta. Ganditi-va doar ce s-ar intampla daca Soarele ar fi putin mai aproape de Pamant...Ganditi-va ce s-ar intampla daca toti ghetarii s-ar topii dintr-o data....Ganditi-va ce s-ar intampla daca ar disparea atractia graviationala. Sunt cateva exemple in care specia umana ar fi pusa in pericol sa dispara.

Ne place sa credem ca dominam Universul dar de fapt El ne guverneaza pe noi.

Intr-o ordine perfecta...frumusetea imperfectiunii este numai Omul si acest lucru da culoare vietii pe Pamant si vietii in general.

Ganditi-va cum ar trebui sa reactionam intr-o viata materiala cand doar puterea sufleteasca mai poate schimba ceva. Parerea mea ca trebuie sa avem tot ce ne este strict necesar dar sufletul si puterea mintii ar trebui puse pe primul loc.

In speranta ca nu v-am pus in dificulatate de gandire prea mare zicand ca este un paradox prea mare acesta si nu merita reflectat asupra lui va mai spun inca ceva: "Traiti ca si cand nu ati muri niciodata, dansati ca si cand nimeni nu v-ar privi, iubiti ca si cand nu ati avea de suferit!!!!"

Cu multa stima,

Remus-Costin Simion

1 Decembrie la români!

Încep acest scurt articol prin a ura tuturor românilor de pretutindeni un sincer si calduros "La mulţi ani!". Ştim foarte bine ce zi este astazi, 1 Decembrie 2009. Sărbătorim 91 de ani de la Marea Unire, de când România a devenit România Mare. Deşi încă nu ne bucurăm de deplinătatea frontierelor noastre de atunci, şi astăzi ca şi în urmă cu 91 de ani suntem mândri de această apartenenţă la poporul român.

1 Decembrie este prima zi de iarna....la noi putem spune ca este prima zi de "primăvară", este ziua când suntem mândri că suntem români, în ciuda dificultăţilor prin care trecem şi la care suntem supuşi. 1 Decembrie, mai înainte de toate, este ziua noastră naţională. Măcar în acesta zi să ne amintim de jertfele înaintaşilor noştri care au luptat pe mai multe fronturi pentru săvârşirea acestui ideal de secole: "Marea Unire". Măcar în aceasta zi să spunem cu tărie "Noi suntem români!" şi să acceptăm cu tărie de caracter ceea ce se întâmplă astăzi şi nu în ultimul rând să luăm măsurile ce se impun.

Multi au făcut istorie din geografia noastră naţională iată că este un moment în istorie când am clădit o geografie proprie. Trebuie sa fim demni de faptele înaintaşilor nostri şi de jertfa acestora.

La mulţi ani, Române!!!
Cu multa stima,
Remus-Costin Simion