duminică, 19 decembrie 2010

Din dragoste pentru miscare...

Buna seara!
Astazi a fost o zi reusita. Am organizat un concurs de tenis de masa la care au participat o parte dintre prietenii mei (15 la numar).
In cele ce urmeaza o sa va prezint cateva poze sugestive a ceea ce s-a intamplat astazi 19.decembrie.2010.
Concursul s-a desfasurat pe durata a 4 ore, patru ore de miscare, voie buna si distractie.
Iata cupele puse in joc:

Distractia a fost pe masura asteptarilor noastre.





In centru eu - flancat de finalisti!!!









Bineinteles ca nu a lipsit fairplay-ul - ,,Finala mica,, strangandu-si mana!
















iar ,,Finala,, amenintand cu un spectacol pe cinste!!!
















Concurentii au facut totul pentru o zi competitionala reusita!


Multumesc tuturor pentru participare si sper ca data viitoare sa fim mai buni (intotdeauna se poate si mai bine) mai ales ca acum avem experienta de partea noastra!

Un singur lucru ramane de subliniat.
Se pot face lucruri frumoase, cu bani putini! Toata actiunea desfasurata a costat 20 lei de fiecare concurent suma incluzand: inchiriere spatiu, cupe pentru locul I, II si III, diplome si legitimatii pentru concurenti!
Multumesc inca o data participantilor si le promit ca astazi a fost doar Prima Editie ,, Cupa Amatorilor,, - Curtea de Arges!


Cu deosebit respect,
Remus-Costin Simion

miercuri, 1 decembrie 2010

1 decembrie 1918 - 1 decembrie 2010








Incep acest articol, dedicat zilei noastre nationale, printr-un sincer si calduros ,,La multi ani, ROMÂNE!,,
Astazi, 1 decembrie 2010, se implinesc 92 de ani de la Marea Unire din 1918, eveniment marcant pentru istoria neamului românesc, eveniment ce dăinuie de noua decenii in constiinta si-n simtirile romanului de mai tarziu.
In cele ce urmeaza prezint etapele marelui eveniment:
La 27 martie 1918, Sfatul Tarii din Basarabia declara: ,, Republica Democratica Moldoveneasca (Basarabia) rupta de catre Rusia acum o suta si mai bine de ani din trupul vechii Moldove, in puterea dreptului istoric si al dreptului de neam, pe baza principiului ca popoarele singure sa-si hotarasca soarta lor, de azi inainte si pentru totdeauna se uneste cu mama sa România.,,

La 15 noiembrie, Congresul General al Bucovinei a votat in unanimitate unirea Bucovinei cu România.
Cel mai important moment in desavarsirea unirii românilor a fost 1 decembrie 1918, cand la Alba-Iulia s-au intalnit peste 100.000 de oameni si 1228 de delegati alesi.
,,Adunarea Nationala a tuturor românilor din Transilvania, Banat si Tara Ungureasca, adunati prin reprezentantii lor indreptatiti la Alba-Iulia in ziua de 1 decembrie 1918, decreteaza unirea acelor români si a tuturor teritoriilor locuite de dansii cu România. Adunarea Nationala proclama indeosebi dreptul inalienabil al natiunii romane la intreg Banatul, cuprins intre raurile Mures, Tisa si Dunare(...).,,
Acestea sunt etapele majore in desavarsirea unui ideal de secole... formarea României Mari, o Românie unita care sa poata face fata vitregiilor vremurilor de atunci si a vremurilor ce urmau sa vina.

De multe ori ma intreb daca mai suntem demni de stramosii nostri. Iata ce au putut sa faca dumnealor in conditii de totala asuprire. Au fost hotarati si au reusit sa se uneasca, au reusit ceva maret!

Evenimentele ce vor urma intre anii 1939-1940 ne vor stirbi din maretia acestui eveniment, dar trebuie sa mergem cu fruntea sus si sa nu ezitam a spune: ,, Noi suntem romani!,,

Poate va intrebati ce importanta mai are acest eveniment acum, in Romania anului 2010 cand totul pare a fi in declin. Evenimentul este de o importanta covarsitoare chiar si in aceste conditii. Acest fapt ne da puterea de a trece peste toate neajunsurile din ziua de azi. Si atunci erau conditii foarte grele. Ganditi-va ca România tocmai trecuse printr-un razboi mondial, ca România era destul de slabita de puteri. Noi nu trebuie sa mai facem o unire de provincii, noi trebuie sa facem o unire de mentalitati, de idealuri si de scopuri, o unire spre o bunastare daca nu materiala, macar spirituala.
Inchei acest articol prin vorbele marelui istoric Nicolae Iorga:
,,Un popor care nu-si cunoaste istoria este ca un copil care nu-si cunoaste parintii!,,

La multi ani, ROMÂNE!!!
Cu deosebit respect,
Remus-Costin Simion

marți, 16 noiembrie 2010

Viata noastra...

Buna ziua! Incep acest articol prin a spune ca imi pare rau de faptul ca nu am mai postat cam de multa vreme dar din anumite motive intemeiate sau nu , nu am facut-o.
De ce acest titlu? Pentru ca am ajuns sa fim din ce in ce mai preocupati de grijile de zi cu zi si de cum sa facem pentru a ne imbogatii peste noapte in dauna faptului de a ne gandi putin la viata noastra. Viata este destul de agitata in zilele noastre pentru a mai pune in prim plan anumite chestiuni pe care eu unul le-as lasa undeva pe un loc secund sau chiar ultimele. Ce rost are sa aflam cum sa ne imbogatim daca dupa ce am facut-o ne pierdem sanatatea, ce rost are sa ne facem o casa cu zeci de camere cand noi locuim de fapt doar 2-3 camere? Viata este din ce in ce mai agitata si din ce in ce mai expusa riscurilor. Viata din ziua de azi este mult prea pretioasa pentru a neglija-o.
Trebuie sa fim fericiti ca avem un soare galben, pe un cer albastru, un pamant negru sub picioare si o viata plina de culoare. Trebuie sa invatam sa pretuim natura... Haideti sa iesim in natura fara a-i aduce daune majore (daune oricum ii aducem). Si atunci cand aducem daune sa incercam sa le remediem intr-un fel sau altul! De multe ori ma intreb ce se va intampla cu noi daca o sa continuam acest mod brutal de a ne comporta cu natura inconjuratoare? Ma intreb...tind spre un raspuns dar mi-e frica sa-l rostesc, pana si in gand! Si frica aceasta nu vine dintr-o constrangere gen cenzura ci dintr-o constiinta care stie ca omul devine nociv pentru natura in care isi duce traiul de zi cu zi.
Viata omului este un domeniu vast in care nici nu vreau sa patrund prea mult, dar este un domeniu care trebuie cat de cat analizat si expus ce ar trebui sa facem pentru a merge mai departe cu capul sus si inima deschisa.
O buna zicala zice asa: Scrie ceea ce faci si fa ceea ce ai scris!
Haideti sa scriem de fiecare data ce vrem sa facem, pentru noi, pentru altii, pentru oricine, si sa facem ce am scris! De multe ori, in viata aceasta, ne acoperim de hartii scrise care de fapt nu ajuta foarte mult daca nu se respecta ce sta scris in ele.
In speranta ca viata va fi asa cum vreti sa fie va doresc o zi buna in continuare!
Cu deosebit respect,
Remus-Costin Simion

luni, 20 septembrie 2010

Eroi au fost, eroi sunt inca....!

Buna ziua din nou, desi momentul in care scriu aceste randuri este dimineata!
Nu de mult timp am reusit sa ajung la Mausoleul de la Mateias, un edificiu care arata faptul ca ''Eroi au fost, eroi sunt inca...!". Este vorba despre sacrificiul facut intre anii 1916-1918 de catre soldatii armatei romane angajati in Primul Razboi Mondial in primul rand pentru Intregirea Neamului Romanesc. Stim cu totii jertfa pe care au facut-o acesti bravi soldati. Au luptat pe linia Marasti,Marasesti si Oituz cu un singur crezamant..."PE AICI NU SE TRECE!". Au reusit cu niste lupte de toata isprava in niste conditii grele, chiar foarte grele pentru romani in acele timpuri.
Vreau sa prezint ceea ce este inca scris pe zidurile Mausoleului de la Mateias. Pe ziduri sta scris asa:
Intr-o parte cuvintele stramosilor nostri: "PENTRU ONOARE PATRIEI SI A DRAPELULUI, PENTRU FAURIREA UNITATII ROMANIEI, NOI AM APARAT CU BARBATIE SI CREDINTA IN VICTORIE, PANA LA SUPREMA JERTFA PAMANTUL SFANT AL TARII, LASANDU-VA VOUA, GENERATIILOR VIITOARE, O NATIUNE LIBERA SI INDEPENDENTA!"
Iar in cealalta parte cuvintele urmasilor: "NE PLECAM CU VENERATIE IN FATA SACRIFICIULUI SUPREM AL BRAVILOR EROI AI NEAMULUI, APARATORI DEMNI SI VITEJI AI FIINTEI NOASTRE NATIONALE, IAR LA CHEMAREA PATRIEI VOM STII SA NE JERTFIM SI NOI PENTRU PASTRAREA INDEPENDENTEI SI SUVERANITATII ROMANIEI!"
Asa sta scris pe zidurile Mausoleului de la Mateias!
Concluzia mea este una simpla si scurta:
Versurile cantecului spun asa: "Eroi au fost, eroi sunt inca, si-or fi in neamul romanesc..."
As vrea sa schimbam acum putin versurile: "Eroi au fost, eroi sunt inca...Eroi sunt dupa cum arata....Dar ce pacat ca ei sunt PIATRA!!!!"
Stima eroilor nostri nationali pacat ca nu stim sa respectam ceea ce este scris in partea a doua!!!!!
Cu deosebit respect,
Remus-Costin Simion

vineri, 3 septembrie 2010

Cu stima, Domnule Ninel Soare !!!!!!!!!!!!!




Buna ziua!


Cu greu imi vin cuvintele in aceste momente. In urma cu o ora jumatate am aflat tragica veste de a fi trecut in nefiinta colegul de serviciu Ninel Soare. In aceste momente imi pun intrebarea ,,De ce?,, , de ce se intampla astfel de lucruri. Imi vine greu sa scriu dar trebuie amintit si ramas pentru eternitate acest suflet de om... Tocmai ce ieri ii nascuse sotia, baiatul cel mult asteptat!!!!! Asta duce situatia intr-un tragic si mai de neimaginat!


Ce e omul pe Pamant? Astazi rade si petrece.... maine zace in mormant!


Atat despre ziua de astazi!


Cu respect...domnule Ninel Soare!


Remus-Costin Simion

sâmbătă, 7 august 2010

Valea lui Stan - Muntii Fagaras

Buna ziua din nou!

In acest scurt articol vom face o incursiune pe Valea lui Stan. Un superb traseu din Muntii Fagaras.



Aici incepe incursiunea, Aici este intrarea pe Valea lui Stan, in partea stanga, pe drumul ce duce catre Barajul Vidraru.









Aceasta este o poza de la intrarea pe Valea lui Stan.












Un peisaj de vis intr-o lume uitata de civilizatie!










Cascade intalnite la tot pasul!




As fi vrut sa postez mai multe poze dar va las pe dumneavoastra sa descoperiti restul.
Este o aventura de neuitat numita Valea lui Stan!!!!!
Multumesc in principal colegului meu RP pentru faptul ca m-a facut sa descopar aceasta minunata oaza de frumusete... Valea lui Stan!
,,In munti este libertatea,, - Schiller
Cu deosebit respect,
Remus-Costin Simion

luni, 14 iunie 2010

Despre obiceiuri vechi si noi!

Intr-o lume din ce in ce mai agitata si pusa tot timpul pe alergatura dar nu in sensul de jogging, ne intrebam daca obiceiurile vechi mai au valoarea pe care o aveau altadata in timp. La ce ma refer cand spun obiceiuri vechi... ma refer la traditii, la obiceiuri pe care omul le-a deprins de-a lungul timpului, specifice fiecarui popor, fiecarei tari in parte, de ce nu fiecarei regiuni.
Parerea mea este ca traditiile noastre, ale poporului roman sunt distruse odata cu asa zisa europenizare si odata cu progresul tehnic. Oare de ce se distrug traditiile, traditii de zeci poate chiar sute de ani? Este o intrebare careia unii ii gasesc un raspuns foarte simplu: "Pentru ca trebuie sa tinem pasul cu moda, pasul cu tehnica si asa mai departe!".
Bineinteles ca trebuie sa evoluam ca fiinte superioare ce ne numim dar evolutia noastra trebuie sa fie una uniforma si complexa. De ce sa nu imbunatatim odata cu tehnica si modul nostru de a privi lucrurile? Oare nu trebuie sa punem accent si pe valorile noastre spirituale? Oare trebuie sa gandim numai in sens material? In opinia mea situatia materiala a unui om cantareste in egala masura cat si situatia spirituala a sa. Degeaba avem case si masini "de ultima generatie" daca avem gandirea mai in urma decat a celor ce convietuiau acum doua-trei mii de ani in urma.
Un obicei des intalnit printre oamenii din ziua de astazi este acela de a copia pe cel din jur... si a-l copia in cel mai penibil mod. Daca vecinul si-a luat ultimul tip de masina hop si noi, desi poate nu avem posibilitatile vecinului, luam ultimul tip de masina aparuta ulterior celei a vecinului si exemplele pot curge.
Oare de ce nu ne comparam cu vecinul si in sens spiritual...Nu cu vecinul de la trei sau de peste strada care nu prea stie ce este aia o carte decat daca are Jolly Joker inclus ci cu vecinul de la doi sau din stanga, dreapta casei dumneavoastra care a citit cel putin o biblioteca la viata sa si a ramas cu cel putin o jumatate de carte in minte... ce i-a placut dumnealui mai mult!
Cel mai bine ar fi sa nu ne luam nici dupa un vecin nici dupa celalalt si sa devenim noi insine un exemplu pentru cei din jurul nostru prin obiceiurile pe care le practicam si prin modul nostru de a fi.
Haideti sa facem ceva constructiv pentru ca obiceiurile vechi sa redevina obiceiuri si cele noi sa nu devina invechite. In speranta ca daca v-am plictisit am facut-o intr-un mod constructiv va doresc o zi excelenta in continuare si deprinderea de cat mai multe obiceiuri noi si insusirea de cat mai multe obiceiuri vechi nu invechite.
Cu deosebit respect,
Remus-Costin Simion

miercuri, 21 aprilie 2010

Ai carte... ai sau nu ai parte?

Buna seara!
Imi cer pentru a nu stiu cata oara scuze ca am intarziat cu aceasta postare. De data asta nu am niciun fel de scuza pentru intervalul mare de timp dintre cele doua postari!
De ce o intrebare in loc de o afirmatie sau o exclamatie?
Pentru ca in ziua de azi zicala romaneasca si probabil nu numai romaneasca, ca doar nu noi am inventat apa calda si mersul pe jos, "Ai carte, ai parte!" se transforma pe zi ce trece in intrebarea de mai sus : "Ai carte, ai sau nu ai parte?".
De ce zic acest lucru? Pentru ca in ziua de azi se pune mai mult accentul pe instinctul de supravietuire intr-o jungla a societatii umane decat pe aptitudini dobandite cu studiu intens. Sa traduc cele spuse mai sus in cateva cuvinte pe intelesul tuturor: cine e mai "smecher" iese la suprafata. Spun acest lucru pentru ca nu de multe ori se spune ca suntem condusi nu de oamenii invatati ci de oamenii cu un instinct de conducator, cu instinct de lider.
Degeaba terminam noi 10 facultati daca suntem condusi de unul cu liceul terminat sau nu, depinde de la caz la caz de gravitatea lucrurilor.
Exista dupa cum spun multi o "scoala a vietii"... Multi directori de firme, directori pe care eu ii numesc patroni si atat pentru ca nu au nimic in comun cu managementul superior de care ar trebui sa aiba habar, zic ca desi ei nu au multe studii , au aceasta scoala a vietii, au fost trecuti prin mai multe greutati sau ceva de genul acesta. Instinctul de a conduce pe celalalt este un instinct primar dupa parerea mea de care ai parte la nastere, este ceva genetic sa te nasti cu acest instinct, nu este ceva dobandit in timp.
De mici copii ni se spune sa invatam, sa invatam si iar sa invatam... Dar niciodata nu ni s-a spus sa invatam "a ne descurca", "a ne strecura" printre greutatile vietii. Aceste lucruri le invatam pe parcursul vietii si numai lovindu-ne de greutatile care apar in orice moment al ei.
In speranta ca veti invata si maine macar la fel de mult sau de multe cat ati invatat si astazi, va doresc o seara excelenta in continuare si INVATATI - TOTUL PENTRU UN TRAI MAI BUN ... NU ATAT MATERIAL CAT SPIRITUAL.
Haideti din cand in cand sa deschidem cate o carte si sa citim... poate ca nu invatam mare lucru din ea dar o fraza sau o propozitie ne poate influenta intr-un mod pozitiv gandirea.
In virtutea ca AFIRMATIA VA BATE ORICAND INTEROGATIA, cel putin in exemplul de fata va doresc un sfarsit de saptamana placut.
Cu deosebit respect,
Remus-Costin Simion

miercuri, 10 martie 2010

In cautarea timpului pierdut...

Buna ziua va spun din nou dupa ceva vreme in care am fost mai mult decat ocupat dar placut ocupat cu activitati care mai de care mai antrenante.
De ce acest titlu? Pentru ca toti suntem in cautarea timpului pierdut si ne intrebam pe unde a trecut atat de mult timp fara ca noi sa fi perseverat sau sa fi devenit altceva decat suntem acum!
Se spune ca trebuie sa facem totul la momentul oportun... Sunt total de acord cu asta, dar sa nu uitam ca suntem si noi oameni si totul este relativ. Imi place sa cred ca facem totul pentru a ne fi mai bine, ca facem totul pentru a progresa. Unde vom ajunge cu progresul nimeni nu stie... Poate vom si regresa intr-un anumit moment al evolutiei noastre in viitor. Va spun ca fiecare secunda conteaza. Dupa cum ati observat pe propria experienta ne simtim vinovati si foarte nemotivati atunci cand "pierdem" timpul fara rost. A trecut o ora ... a trecut o zi... a trecut o saptamana fara sa facem ceva... trebuie sa ne punem semne de intrebare.
Viata, cu suisurile si coborasurile ei este destul de scurta. Desi se masoara in timp, acesta nu ne mai ajunge , zilele parca s-au scurtat, orele devin minute iar minutele secunde. Sa nu ajungem la clipa cand o sa ne intrebam cu ce ne-am ales daca am trait si am mers prin viata fara sa avem un scop anume fara sa avem o tinta.
Trebuie sa avem planuri din aproape in aproape si sa tintim spre idealuri mai bune, si bineinteles sa facem tot ce ne sta in putinta sa facem ce ne propunem. Totusi spune cineva: "Ai grija ce gandesti ca s-ar putea sa se indeplineasca!"
Viata este ca un drum parcurs cu masina pe timp de noapte... nu vedem decat ce ne apare in lumina farurilor... si totusi ajungem la destinatie. Asa este si viata... este constituita din fapte si intamplari din aproape in aproape. Fapte si intamplari care depind numai si numai de noi!
Inchei aceasta scurta incursiune in viata omului printr-un sfat desi nu stiu cat sunt eu de in masura sa dau sfaturi:
"Fifty two weeks!!! Make them count!!!"
Cu deosebit respect,
Remus-Costin Simion

joi, 28 ianuarie 2010

Intr-un Univers fara margini, omul devine inuman...

Buna ziua!
In primul rand de ce am ales acest titlu. Am observat ca omul de zi cu zi devine din ce in ce mai inuman, devine din ce in ce mai condus de tehnologie si de puterea lui de a inventa anumite lucruri.
Omul a devenit, intr-un secol al vitezei, o faptura inumana. De ce zic asta? Pentru ca omul nu mai are constiinta, oamenii de zi cu zi nu mai au sentimente pure de care sa fie mandri ca le au. Sentimentul predominant in viata omului din ziua de astazi este invidia pe cel de langa el. Rareori se mai intalneste dragoste adevarata. In ziua de astazi se intalneste mai ales dragoste bazata pe altfel de interese decat cele spirituale.... bineinteles ca ma refer la cele materiale.
In principal omul a devenit inuman datorita testelor pe care le impun anumite situatii si adaptarile omului la aceste situatii. Multe dintre ele fiind situatii limita, acest fel de situatii au facut din om, dupa cum am afirmat si mai sus, o fiinta a primatului instinctului decat a primatului gandirii.
Si ca si cum nu ar fi de ajuns testele pe care ni le ofera viata zi de zi, avem si persoane apropiate care in exces de constiinta a lor ne supun unor teste numai de ei stiute. Totusi dupa cum am zis si bine spunea si un Anonim referitor la un articol scris de mine mai demult, nu trebuie sa ne lasam influentati in vreun fel ci trebuie sa fim verticali in alegerea noastra de a merge mai departe fara ocolisuri si goluri de gandire.
Dar sa nu ma abat de la subiect. Omul a devenit inuman datorita tehnologiei inventate ghiciti de cine?... de EL. Acum am observat ca este o comunitate virtuala pusa foarte bine la punct, nu mai iesim afara din casa pentru a face cunostinta cu cineva ci pur si simplu scriem un mail, sau "vbm pe mess" sau mai stiu eu unde in lumea virtuala a internetului.
Inumanitatea omului o da tocmai aceasta raceala fata de aproapele lui. Inumanitatea omului reiese din comportamentul omului de genul "Stirilor de la ora 5". Pana si viata de la tara cu linistea ei a devenit agitata prin introducerea tehnologiei la un nivel foarte inalt. Oare chiar avem nevoie de internet, calculator si altele zi de zi, ceas de ceas? Oare nu putem exista fara ele ? Oare mai putem noi citi o carte in formatul ei traditional fara sa fim ispititi in a vedea filmul cartii pe net?
O sa fac un experiment in acest sens... Nu o sa mai deschid internetul acasa timp de o saptamana decat in caz strict profesional, si credeti-ma imi va veni foarte greu mie care pot spune ca sunt dependent de internet si de calculator. Haideti sa incercam sa comunicam fata in fata, haideti sa incercam sa vorbim cu aproapele nostru si prin gesturi si mimica fetei si acum sa nu-mi spuneti ca deja o faceti avand camera web ca nu este exact ca in realitate.
Redeveniti umani, intr-o inumanitate fara de margini cu un Univers plin de posibilitati.
Cu deosebit respect,
Remus-Costin Simion

joi, 7 ianuarie 2010

Caracterul nostru si al celorlalti...

Buna seara sau mai bine zis buna dimineata avand in vedere ora tarzie la care scriu acest articol! Imi cer iertare, desi nu am nicio scuza, ca nu am mai scris de cand am scris Mosului scrisoarea.... Poate ca nu am avut inspiratie, poate ca nu am avut dispozitia si timpul necesar, dar cum imi spunea "un bun coleg de facultate" - asta nu e o scuza.
Iata-ne si in 2010, cu aerul trist ca astazi se incheie sarbatorile de iarna incepute acum o luna de zile odata cu sarbatoarea de Sf. Nicolae, incheiate fiind cu cea de Sf Ioan Botezatorul, astazi. Pe aceasta cale as dori sa urez tuturor sarbaoritilor un sincer si calduros "La multi ani!".
Poate ca 2010 o sa ne aduca ce nu ne-a adus 2009. Lasati-ma sa fiu optimist desi fiind cat de cat bine informat cum de altfel se si spune ca "un pesimist este un optimist bine informat", o sa am un aer pesimist in expunere. As vrea sa incep cu o retrospectiva a anului 2009 si sa inchei cu o perspectiva a anului 2010. Ce mi-a adus mie anul 2009? Mi-a adus de toate printre care multa sanatate... si tin sa multumumesc cu acest prilej cui trebuie multumit si anume apropiatilor, prietenilor si nu in ultimul rand divinitatii care simt ca mi-a dat impulsul de a merge mai departe si de a fauri noi si noi lucruri. Anul 2009 a inceput cu o despartire si s-a incheiat cu o regasire, de aici si ideea de a ne invarti in cercul sortii si de a ajunge uneori in si din punctul/le de unde am plecat, o idee zic eu eronata si am sa argumentez pe scurt acest lucru in felul urmator: niciodata nu ajungem exact in punctul de unde am plecat... intotdeauna avem un atu si anume timpul scurs peste noi, timpul scurs peste viata noastra, viata care se schimba sau nu odata cu trecerea timpului. Acest atu este atu atunci cand stim sa nu pierdem timpul si devine un dezavantaj atunci cand irosim timpul fara a ne pasa de ziua de maine, referindu-ma la viitor cand zic ziua de maine.
Intotdeauna zicem ca "de maine fac aia, dreg pe cealalta, fac si pe cealalata si asa mai departe"... haideti sa zicem ca "de acum ma apuc de asta si de cealalta si de astalalta si de toate cele"... Acum este momentul sa schimbam ceva in viata noastra. Daca nu o facem acum, in prezent, viitorul nu mai suna atat de frumos pe cat il vrem. Acum este momentul sa mergem mai departe, acum este timpul sa dovedim ceea ce avem de dovedit. poate peste un minut, nu mai mult ne-o ia altul inainte si ramanem doar cu ideea si remuscarea de anu fi facut ceva la timpul lui. Sa folosim cat mai mult timpul prezent si viitor in ciuda trecutului.
Trecutul trebuie sa se bucure de gloria lui... A FOST ODATA PREZENT SI/VIITOR, trecutul este cel ce genereaza prezent si viitor... De aici, daca se poate sa facem ieri ce avem de facut pentru azi si maine... Bineinteles ca veti spune ca nu se poate!!!! Atunci prin metoda aducerii din aproape in aproape sau a inductiei matematice... haideti sa facem urmatorul pas... Traiti prezentul si visati viitorul... Toate se vor intampla intr-o ordine de o perfectiune rar intalnita. Credeti cu adevarat ca veti obtine ceea ce vreti sa obtineti si veti obtine...
La multi ani 2010!!!
Cu multa stima,
Colegei mele de facultate!
Remus - Costin Simion