Despre obiceiuri vechi si noi!

Intr-o lume din ce in ce mai agitata si pusa tot timpul pe alergatura dar nu in sensul de jogging, ne intrebam daca obiceiurile vechi mai au valoarea pe care o aveau altadata in timp. La ce ma refer cand spun obiceiuri vechi... ma refer la traditii, la obiceiuri pe care omul le-a deprins de-a lungul timpului, specifice fiecarui popor, fiecarei tari in parte, de ce nu fiecarei regiuni.

Parerea mea este ca traditiile noastre, ale poporului roman sunt distruse odata cu asa zisa europenizare si odata cu progresul tehnic. Oare de ce se distrug traditiile, traditii de zeci poate chiar sute de ani? Este o intrebare careia unii ii gasesc un raspuns foarte simplu: "Pentru ca trebuie sa tinem pasul cu moda, pasul cu tehnica si asa mai departe!".

Bineinteles ca trebuie sa evoluam ca fiinte superioare ce ne numim dar evolutia noastra trebuie sa fie una uniforma si complexa. De ce sa nu imbunatatim odata cu tehnica si modul nostru de a privi lucrurile? Oare nu trebuie sa punem accent si pe valorile noastre spirituale? Oare trebuie sa gandim numai in sens material? In opinia mea situatia materiala a unui om cantareste in egala masura cat si situatia spirituala a sa. Degeaba avem case si masini "de ultima generatie" daca avem gandirea mai in urma decat a celor ce convietuiau acum doua-trei mii de ani in urma.

Un obicei des intalnit printre oamenii din ziua de astazi este acela de a copia pe cel din jur... si a-l copia in cel mai penibil mod. Daca vecinul si-a luat ultimul tip de masina hop si noi, desi poate nu avem posibilitatile vecinului, luam ultimul tip de masina aparuta ulterior celei a vecinului si exemplele pot curge.

Oare de ce nu ne comparam cu vecinul si in sens spiritual...Nu cu vecinul de la trei sau de peste strada care nu prea stie ce este aia o carte decat daca are Jolly Joker inclus ci cu vecinul de la doi sau din stanga, dreapta casei dumneavoastra care a citit cel putin o biblioteca la viata sa si a ramas cu cel putin o jumatate de carte in minte... ce i-a placut dumnealui mai mult!

Cel mai bine ar fi sa nu ne luam nici dupa un vecin nici dupa celalalt si sa devenim noi insine un exemplu pentru cei din jurul nostru prin obiceiurile pe care le practicam si prin modul nostru de a fi.

Haideti sa facem ceva constructiv pentru ca obiceiurile vechi sa redevina obiceiuri si cele noi sa nu devina invechite. In speranta ca daca v-am plictisit am facut-o intr-un mod constructiv va doresc o zi excelenta in continuare si deprinderea de cat mai multe obiceiuri noi si insusirea de cat mai multe obiceiuri vechi nu invechite.

Cu deosebit respect,

Remus-Costin Simion

Ai carte... ai sau nu ai parte?

Buna seara!

Imi cer pentru a nu stiu cata oara scuze ca am intarziat cu aceasta postare. De data asta nu am niciun fel de scuza pentru intervalul mare de timp dintre cele doua postari!

De ce o intrebare in loc de o afirmatie sau o exclamatie?

Pentru ca in ziua de azi zicala romaneasca si probabil nu numai romaneasca, ca doar nu noi am inventat apa calda si mersul pe jos, "Ai carte, ai parte!" se transforma pe zi ce trece in intrebarea de mai sus : "Ai carte, ai sau nu ai parte?".

De ce zic acest lucru? Pentru ca in ziua de azi se pune mai mult accentul pe instinctul de supravietuire intr-o jungla a societatii umane decat pe aptitudini dobandite cu studiu intens. Sa traduc cele spuse mai sus in cateva cuvinte pe intelesul tuturor: cine e mai "smecher" iese la suprafata. Spun acest lucru pentru ca nu de multe ori se spune ca suntem condusi nu de oamenii invatati ci de oamenii cu un instinct de conducator, cu instinct de lider.

Degeaba terminam noi 10 facultati daca suntem condusi de unul cu liceul terminat sau nu, depinde de la caz la caz de gravitatea lucrurilor.

Exista dupa cum spun multi o "scoala a vietii"... Multi directori de firme, directori pe care eu ii numesc patroni si atat pentru ca nu au nimic in comun cu managementul superior de care ar trebui sa aiba habar, zic ca desi ei nu au multe studii , au aceasta scoala a vietii, au fost trecuti prin mai multe greutati sau ceva de genul acesta. Instinctul de a conduce pe celalalt este un instinct primar dupa parerea mea de care ai parte la nastere, este ceva genetic sa te nasti cu acest instinct, nu este ceva dobandit in timp.

De mici copii ni se spune sa invatam, sa invatam si iar sa invatam... Dar niciodata nu ni s-a spus sa invatam "a ne descurca", "a ne strecura" printre greutatile vietii. Aceste lucruri le invatam pe parcursul vietii si numai lovindu-ne de greutatile care apar in orice moment al ei.

In speranta ca veti invata si maine macar la fel de mult sau de multe cat ati invatat si astazi, va doresc o seara excelenta in continuare si INVATATI - TOTUL PENTRU UN TRAI MAI BUN ... NU ATAT MATERIAL CAT SPIRITUAL.

Haideti din cand in cand sa deschidem cate o carte si sa citim... poate ca nu invatam mare lucru din ea dar o fraza sau o propozitie ne poate influenta intr-un mod pozitiv gandirea.

In virtutea ca AFIRMATIA VA BATE ORICAND INTEROGATIA, cel putin in exemplul de fata va doresc un sfarsit de saptamana placut.

Cu deosebit respect,

Remus-Costin Simion

In cautarea timpului pierdut...

Buna ziua va spun din nou dupa ceva vreme in care am fost mai mult decat ocupat dar placut ocupat cu activitati care mai de care mai antrenante.

De ce acest titlu? Pentru ca toti suntem in cautarea timpului pierdut si ne intrebam pe unde a trecut atat de mult timp fara ca noi sa fi perseverat sau sa fi devenit altceva decat suntem acum!

Se spune ca trebuie sa facem totul la momentul oportun... Sunt total de acord cu asta, dar sa nu uitam ca suntem si noi oameni si totul este relativ. Imi place sa cred ca facem totul pentru a ne fi mai bine, ca facem totul pentru a progresa. Unde vom ajunge cu progresul nimeni nu stie... Poate vom si regresa intr-un anumit moment al evolutiei noastre in viitor. Va spun ca fiecare secunda conteaza. Dupa cum ati observat pe propria experienta ne simtim vinovati si foarte nemotivati atunci cand "pierdem" timpul fara rost. A trecut o ora ... a trecut o zi... a trecut o saptamana fara sa facem ceva... trebuie sa ne punem semne de intrebare.

Viata, cu suisurile si coborasurile ei este destul de scurta. Desi se masoara in timp, acesta nu ne mai ajunge , zilele parca s-au scurtat, orele devin minute iar minutele secunde. Sa nu ajungem la clipa cand o sa ne intrebam cu ce ne-am ales daca am trait si am mers prin viata fara sa avem un scop anume fara sa avem o tinta.

Trebuie sa avem planuri din aproape in aproape si sa tintim spre idealuri mai bune, si bineinteles sa facem tot ce ne sta in putinta sa facem ce ne propunem. Totusi spune cineva: "Ai grija ce gandesti ca s-ar putea sa se indeplineasca!"

Viata este ca un drum parcurs cu masina pe timp de noapte... nu vedem decat ce ne apare in lumina farurilor... si totusi ajungem la destinatie. Asa este si viata... este constituita din fapte si intamplari din aproape in aproape. Fapte si intamplari care depind numai si numai de noi!

Inchei aceasta scurta incursiune in viata omului printr-un sfat desi nu stiu cat sunt eu de in masura sa dau sfaturi:

"Fifty two weeks!!! Make them count!!!"

Cu deosebit respect,

Remus-Costin Simion

Intr-un Univers fara margini, omul devine inuman...

Buna ziua!

In primul rand de ce am ales acest titlu. Am observat ca omul de zi cu zi devine din ce in ce mai inuman, devine din ce in ce mai condus de tehnologie si de puterea lui de a inventa anumite lucruri.

Omul a devenit, intr-un secol al vitezei, o faptura inumana. De ce zic asta? Pentru ca omul nu mai are constiinta, oamenii de zi cu zi nu mai au sentimente pure de care sa fie mandri ca le au. Sentimentul predominant in viata omului din ziua de astazi este invidia pe cel de langa el. Rareori se mai intalneste dragoste adevarata. In ziua de astazi se intalneste mai ales dragoste bazata pe altfel de interese decat cele spirituale.... bineinteles ca ma refer la cele materiale.

In principal omul a devenit inuman datorita testelor pe care le impun anumite situatii si adaptarile omului la aceste situatii. Multe dintre ele fiind situatii limita, acest fel de situatii au facut din om, dupa cum am afirmat si mai sus, o fiinta a primatului instinctului decat a primatului gandirii.

Si ca si cum nu ar fi de ajuns testele pe care ni le ofera viata zi de zi, avem si persoane apropiate care in exces de constiinta a lor ne supun unor teste numai de ei stiute. Totusi dupa cum am zis si bine spunea si un Anonim referitor la un articol scris de mine mai demult, nu trebuie sa ne lasam influentati in vreun fel ci trebuie sa fim verticali in alegerea noastra de a merge mai departe fara ocolisuri si goluri de gandire.

Dar sa nu ma abat de la subiect. Omul a devenit inuman datorita tehnologiei inventate ghiciti de cine?... de EL. Acum am observat ca este o comunitate virtuala pusa foarte bine la punct, nu mai iesim afara din casa pentru a face cunostinta cu cineva ci pur si simplu scriem un mail, sau "vbm pe mess" sau mai stiu eu unde in lumea virtuala a internetului.

Inumanitatea omului o da tocmai aceasta raceala fata de aproapele lui. Inumanitatea omului reiese din comportamentul omului de genul "Stirilor de la ora 5". Pana si viata de la tara cu linistea ei a devenit agitata prin introducerea tehnologiei la un nivel foarte inalt. Oare chiar avem nevoie de internet, calculator si altele zi de zi, ceas de ceas? Oare nu putem exista fara ele ? Oare mai putem noi citi o carte in formatul ei traditional fara sa fim ispititi in a vedea filmul cartii pe net?

O sa fac un experiment in acest sens... Nu o sa mai deschid internetul acasa timp de o saptamana decat in caz strict profesional, si credeti-ma imi va veni foarte greu mie care pot spune ca sunt dependent de internet si de calculator. Haideti sa incercam sa comunicam fata in fata, haideti sa incercam sa vorbim cu aproapele nostru si prin gesturi si mimica fetei si acum sa nu-mi spuneti ca deja o faceti avand camera web ca nu este exact ca in realitate.

Redeveniti umani, intr-o inumanitate fara de margini cu un Univers plin de posibilitati.

Cu deosebit respect,
Remus-Costin Simion

Caracterul nostru si al celorlalti...

Buna seara sau mai bine zis buna dimineata avand in vedere ora tarzie la care scriu acest articol! Imi cer iertare, desi nu am nicio scuza, ca nu am mai scris de cand am scris Mosului scrisoarea.... Poate ca nu am avut inspiratie, poate ca nu am avut dispozitia si timpul necesar, dar cum imi spunea "un bun coleg de facultate" - asta nu e o scuza.

Iata-ne si in 2010, cu aerul trist ca astazi se incheie sarbatorile de iarna incepute acum o luna de zile odata cu sarbatoarea de Sf. Nicolae, incheiate fiind cu cea de Sf Ioan Botezatorul, astazi. Pe aceasta cale as dori sa urez tuturor sarbaoritilor un sincer si calduros "La multi ani!".

Poate ca 2010 o sa ne aduca ce nu ne-a adus 2009. Lasati-ma sa fiu optimist desi fiind cat de cat bine informat cum de altfel se si spune ca "un pesimist este un optimist bine informat", o sa am un aer pesimist in expunere. As vrea sa incep cu o retrospectiva a anului 2009 si sa inchei cu o perspectiva a anului 2010. Ce mi-a adus mie anul 2009? Mi-a adus de toate printre care multa sanatate... si tin sa multumumesc cu acest prilej cui trebuie multumit si anume apropiatilor, prietenilor si nu in ultimul rand divinitatii care simt ca mi-a dat impulsul de a merge mai departe si de a fauri noi si noi lucruri. Anul 2009 a inceput cu o despartire si s-a incheiat cu o regasire, de aici si ideea de a ne invarti in cercul sortii si de a ajunge uneori in si din punctul/le de unde am plecat, o idee zic eu eronata si am sa argumentez pe scurt acest lucru in felul urmator: niciodata nu ajungem exact in punctul de unde am plecat... intotdeauna avem un atu si anume timpul scurs peste noi, timpul scurs peste viata noastra, viata care se schimba sau nu odata cu trecerea timpului. Acest atu este atu atunci cand stim sa nu pierdem timpul si devine un dezavantaj atunci cand irosim timpul fara a ne pasa de ziua de maine, referindu-ma la viitor cand zic ziua de maine.

Intotdeauna zicem ca "de maine fac aia, dreg pe cealalta, fac si pe cealalata si asa mai departe"... haideti sa zicem ca "de acum ma apuc de asta si de cealalta si de astalalta si de toate cele"... Acum este momentul sa schimbam ceva in viata noastra. Daca nu o facem acum, in prezent, viitorul nu mai suna atat de frumos pe cat il vrem. Acum este momentul sa mergem mai departe, acum este timpul sa dovedim ceea ce avem de dovedit. poate peste un minut, nu mai mult ne-o ia altul inainte si ramanem doar cu ideea si remuscarea de anu fi facut ceva la timpul lui. Sa folosim cat mai mult timpul prezent si viitor in ciuda trecutului.

Trecutul trebuie sa se bucure de gloria lui... A FOST ODATA PREZENT SI/VIITOR, trecutul este cel ce genereaza prezent si viitor... De aici, daca se poate sa facem ieri ce avem de facut pentru azi si maine... Bineinteles ca veti spune ca nu se poate!!!! Atunci prin metoda aducerii din aproape in aproape sau a inductiei matematice... haideti sa facem urmatorul pas... Traiti prezentul si visati viitorul... Toate se vor intampla intr-o ordine de o perfectiune rar intalnita. Credeti cu adevarat ca veti obtine ceea ce vreti sa obtineti si veti obtine...

La multi ani 2010!!!
Cu multa stima,
Colegei mele de facultate!
Remus - Costin Simion

Scrisoare catre Mos Craciun...

Toate scrisorile incep cu formula "Draga'. Iata ca eu nu o sa folosesc acest cliseu pentru ca stim deja ca Mos Craciun a fost dintotdeauna "un dragut' cu toata lumea. Scrisoarea mea catre Mos Craciun incepe astfel: Bine te-am regasit, Mosule!,

De ce incep astfel? Pentru ca in aceste momente de iarna naprasnica asternuta peste intinsele tinuturi ale copilariei mele, si nu numai, incep sa cred din nou in Mos Craciun, si mai ales in puterea divina care este acolo sus undeva pentru toata lumea.

Iata si scrisoarea mea:

Bine te-am regasit, Mosule!

Incep aceste randuri prin a-ti multumi anticipat pentru darurile pe care o sa mi le aduci in viitor si pentru a-ti multumi ca in acest an nu m-ai uitat si mi-ai adus tot ce am cerut de la tine cu multi ani in urma. Imi esti nespus de drag si chiar cred ca undeva Acolo Sus tu existi pentru noi toti. Imi place sa ma gandesc acum cu nostalgie la anii cand credeam in existenta ta, pentru cele ce imi aduceai si credeam ca esti o fiinta vie. Acum ca sunt un boboc mai mare imi dau seama ca nu esti o fiinta vie, nu esti un muritor de rand. De altfel nici nu ai putea indeplini atatea dorinte daca nu ai fi tu insuti o putere divina.

De mult timp vroiam sa iau legatura cu tine, dar iata ca nu am facut-o din mai multe puncte de vedere. Stii foarte bine ca de cativa ani nu am primit mare lucru de Craciun, cred ca ai fost ocupat cu alte persoane care aveau nevoie de ajutorul tau mult mai mult decat il aveam eu la momentul respectiv, sau dorinta mea nu a ajuns la tine datorita imposibilitatii mele de a cere cu credinta ceea ce mi-am dorit dintotdeauna.

Pentru ca sa imi indeplinesti dorintele din acest an si pentru ca mi-ai indeplinit dorintele avute in acest ceas de bucurie, iti scriu Mosule o poezie:

Mos Craciun cu bucurii,

Ce-aduci multe la copii,

La copii si la fetite,

La baieti si la domnite,

Noi pe tine te rugam,

Renii tai ii imploram,

Sa ne-aduci noua de toate,

Printre care sanatate,

Daca poti chiar si dreptate.

Si pe Domnul de-ntalnesti

Spune-I ca ne mai iubesti

Si noua tu ne aduci

Dupa-a noastre multe rugi

Dragoste si implinire,

Intre oameni multumire.

Mosule te asteptam,

Si pe tine te rugam

Sa indrepti aceasta lume

Care nu stie cutume

Si sa faci din noi sa iasa,

Ca o pasare maiastra

Bucurii si fericire,

Impliniri si chiar IUBIRE!

Multumim Mosule ca existi si te asteptam cu drag sa vii sa ne faci numai bucurii.

Cu multa stima,

Remus-Costin Simion

Puterea de a influenţa viaţa celorlalţi...

În primul rând vă spun bine aţi revenit pe acest blog în care am decis să-mi expun gândurile de zi cu zi!
Poate vă întrebaţi de ce am ales acest subiect... Ei bine nu o să fiu prea exact în raspunsul meu ci poate veţi afla pe parcursul expunerilor mele viitoare.
Părerea mea este că, deşi se spune că pe oameni nu putem să-i schimbăm, avem totuşi puterea de a influenţa intr-un fel pozitiv sau negativ viaţa altora. Acum să argumentez ceea ce am afirmat. În fiecare zi ne izbim de caractere şi caractere, ele nu difera decât prin prisma prin care noi privim aceste caractere. Bineînţeles că spuneţi că este o aberaţie asta, că aceste caractere de care vorbesc diferă şi de la o persoana la alta, de la mediu la mediu si exemplele ar putea curge lanţ. Sunt de acord cu asta dar in principal caracterul unui om îl da faptul cum este vazut de ceilalţi, prin faptele sale, prin gesturile sale, prin felul de a fi.
Astăzi am învăţat că, oamenii în general au o mare putere de a influenţa viaţa celorlalţi, prin modul de a coexista al nostru, al oamenilor. Mulţi se simt în largul lor studiind foarte mult, mulţi se simt în largul lor, distrându-se în discotecă sau mai nou în cluburi de toate felurile. Sunt de asemenea mulţi care se simt în largul lor discutând cu o persoană şi prin acea persoană devenind ceea ce nu se aşteptau a fi vreodata. De aici şi idee de influenţă asupra celor din jur.
Să luăm câteva exemple clare: viaţa unui om este influenţată mai întâi de familie (să zicem cei şapte ani de acasa), apoi de profesorul de matematică, istorie, etc în şcoală, de cercul de prieteni în care îşi desfaşoară activităţile alese în mod liber, mai târziu de colectivul în care işi desfăşoara activitatea de serviciu şi nu în ultimul rând de persoana pe care o are alături zi de zi.
Genetic omul se naşte cu anumite calităţi sau defecte pe care de-a lungul vieţii şi le dezvoltă în bine sau în rău. Avem o putere extraordinară de a ne modela viaţa noastră şi de a influenţa viaţa altora. Haideţi sa o facem în mod pozitiv şi într-un mod constructiv. Haideţi să credem că putem evolua împreună, să stingem acest curent de involuţie involuntară a omului in particular şi a omenirii în general. Gândiţi măcar pentru un moment că putem schimba ceva, gândiţi pentru un moment că putem pluti pe apă deşi nu o facem, găndiţi pentru un moment că putem zbura spre noi ţinte deşi nu o facem decât cu ajutorul unor maşinării tot de noi inventate, gândiţi că aţi reuşit astăzi ceea ce nu aţi reuşit vreodată, aţi reuşit să scoateţi la lumină o minte întunecată, aţi reuşit sa gândiţi pentru o zi altfel decât aţi gadit pâna acum.
În speranţa ca nu v-am plictisit sau influenţat in vreun fel, altul decât pozitiv, nu pot să spun decât să nu uitaţi de unde aţi plecat, drumul pe care mergeţi acum şi locul în care doriţi sa ajungeţi.
Cu multa stima,
Remus-Costin Simion