A trecut aproape un an....

Buna ziua!

     A trecut aproape un an de cand nu am mai postat nimic pe blog... Sa fi fost lipsa timpului de vina? Sa fi fost dezinteresul in a mai scrie pe aici... Nu vom stii niciodata! Totusi m-am intors.

     Inca ma gandesc ce subiect sa abordez in zilele astea fierbinti atat din punct de vedere termic cat si politic. Sa speram ca va trece viforul acesta de vara care s-a abatut  peste oamenii politici care ne reprezinta la cel mai inalt nivel si sa speram ca va trece odata cu caldura torida a zilelor lui ”cuptor”. 

     Suntem din ce in ce mai dezamagiti de ai nostri conducatori...oricare ar fi culoarea politica in care sunt invaluiti... Ce e din ce in ce mai trist este faptul ca am inceput sa ne uitam si sa ”savuram” miscarile politice si dezvaluiri de coruptie si hotie ca pe un spectacol de teatru... Si ma intreb din ce in ce mai des....Unde esti Nene Iancule sa vezi lumea pe care ai creat-o cu atat de mult talent. 

     Ceea ce ma intristeaza totusi este faptul ca nu suntem intr-o sala de teatru de unde putem pleca acasa incantati de spectacol si vazandu-ne mai departe de al nostru curs de viata. Este chiar cruda realitate pe care o traim zi de zi si din pacate nu mai avem puterea sa o infruntam si sa punem capat unor nemernicii care si-au serbat majoratul cu ceva ani in urma!

     Se tot spune ca traim intr-o democratie inca tanara...ca nu stim cum sa gestionam libertatea subjugata cateva decenii. Totusi ...punand in balanta perioada de trista subjugare a libertatilor cetatenesti si perioada de democratie de care ne bucuram de vreo 22 de ani ramane intrebarea...Oare cat timp ne mai trebuie ca sa dea in parg democratia inca necoapta instalata  acum mai bine de 20 de ani?

     Este interesant de vazut cat o sa mai putem arde mocnit in a sta cu mainile incrucisate si a ne uita in continuare la un spectacol in plina desfasurare. Oare cat timp ne va lua sa ne dam seama ca nu suntem niste simpli spectatori ci facem parte din spectacol, un spectacol care ne afecteaza din ce in ce mai mult viata de zi cu zi?

     In speranta ca ne vom trezi candva la realitate nu pot decat sa exclam din toata inima: Desteapta-te române!!!

Cu deosebit respect,
Remus-Costin Simion