Stateam si ma gandeam in acest moment si nu stiam despre ce sa fac aceasta noua postare, postare care inainte de a a gandi la acest titlu mi se parea inutila si putin cam fortata, adica venind dintr-o lipsa de inspiratie avand in vedere faptul ca sunt putin cam amortit dupa ce timp de doua saptamani nu am adormit mai devreme de ora unu noaptea ba mai mult in doua zile am adormit odata cu rasaritul soarelui.
Dar cum nu asta e important ci articolul in sine, sa revenim la ce mi-am propus sa abordez in aceasta noua incursiune in viata de zi cu zi a unui om sa zicem cat de cat normal.
"De ce sa iertam...?" - unii ar raspunde foarte simplu... pentru a deveni mai buni cu noi insine. Dar ce este iertarea in sine? Mie nu-mi vine in minte decat un simplu raspuns - UN ACT PRIN CARE DEMONSTRAM CA PUTEM FI MAI BUNI ATAT CU NOI INSINE CAT SI CU CEI DIN JUR!
De ce sa iertam? Oare nu pentru a putea fi iertati la randul nostru de catre (A)aproapele nostru, de catre cei din jurul nostru? Trebuie sa iertam atat cat traim, sa facem tot posibilul in a fi obiectivi in analiza noastra asupra anumitor fapte pe care le savarsesc cei din jurul nostru. Parerea mea destul de obiectiva este aceea ca doar incercand si reusind sa iertam putem deveni respectati, mai buni si cu sufletul mai curat.
Dar oare avem noi puterea sa iertam in zilele acestea care devin din ce in ce mai agitate? Oare mai putem noi fi la fel de buni cum erau stramosii nostri? Ma gandesc si imi vine raspunsul pe loc NU. Datorita acestui asa zis secol al vitezei nu mai avem puterea de a ierta cum o aveau cei dinaintea noastra , cei care nu stiau ca maine isi pot pierde un serviciu pe care cu greu l-au primit, cei care nu stiau toate rautatile din zilele noastre, cei care nu cunosteau moartea in multitudinea de accidente de masina si nu numai cei care nu erau rapusi de tineri de boli incurabile.
Dar noi avand toate acestea cu "varf si indesat" nu putem decat sa speram ca totusi putem ierta din cand in cand micile erori comise de apropiatii nostri care poate ca nu sunt rau intentionati.
Mai multe intr-o incursiune viitoare!
Iertati pentru a fi mai buni!
Cu multa stima,
Remus Costin Simion
Dar cum nu asta e important ci articolul in sine, sa revenim la ce mi-am propus sa abordez in aceasta noua incursiune in viata de zi cu zi a unui om sa zicem cat de cat normal.
"De ce sa iertam...?" - unii ar raspunde foarte simplu... pentru a deveni mai buni cu noi insine. Dar ce este iertarea in sine? Mie nu-mi vine in minte decat un simplu raspuns - UN ACT PRIN CARE DEMONSTRAM CA PUTEM FI MAI BUNI ATAT CU NOI INSINE CAT SI CU CEI DIN JUR!
De ce sa iertam? Oare nu pentru a putea fi iertati la randul nostru de catre (A)aproapele nostru, de catre cei din jurul nostru? Trebuie sa iertam atat cat traim, sa facem tot posibilul in a fi obiectivi in analiza noastra asupra anumitor fapte pe care le savarsesc cei din jurul nostru. Parerea mea destul de obiectiva este aceea ca doar incercand si reusind sa iertam putem deveni respectati, mai buni si cu sufletul mai curat.
Dar oare avem noi puterea sa iertam in zilele acestea care devin din ce in ce mai agitate? Oare mai putem noi fi la fel de buni cum erau stramosii nostri? Ma gandesc si imi vine raspunsul pe loc NU. Datorita acestui asa zis secol al vitezei nu mai avem puterea de a ierta cum o aveau cei dinaintea noastra , cei care nu stiau ca maine isi pot pierde un serviciu pe care cu greu l-au primit, cei care nu stiau toate rautatile din zilele noastre, cei care nu cunosteau moartea in multitudinea de accidente de masina si nu numai cei care nu erau rapusi de tineri de boli incurabile.
Dar noi avand toate acestea cu "varf si indesat" nu putem decat sa speram ca totusi putem ierta din cand in cand micile erori comise de apropiatii nostri care poate ca nu sunt rau intentionati.
Mai multe intr-o incursiune viitoare!
Iertati pentru a fi mai buni!
Cu multa stima,
Remus Costin Simion
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu